Poate că Japonia nu a avut un impact atât de mare în lumea anduranței precum statele europene, dar de-a lungul vremii niponii și-au impus punctul de vedere în repetate rânduri și chiar au reușit să aducă pe prima scenă realizări inginerești de excepție.

Dosarul #14 – Toyota TS010

Toyota este unul dintre puținii constructori de pe mapamond care au fost prezenți pe grila Grupei C încă de la începuturile acesteia din 1982 și până la ultima suflare din 1992. Din păcate mai mereu au fost în urma europenilor care știm cu toții că au transformat această disciplină într-un fenomen mondial.

Însă după aproape zece ani de dominație Porsche cu mici excepții, lucrurile aveau să se schimbe destul de mult la începutul anilor `90 când noul regulament tehnic era construit în jurul motorizărilor de 3.5 litri pe care le regăseam și în monoposturile de F1 din acele vremuri. Chiar acesta era scopul principal, atragerea a cât mai mulți constructori din anduranță în cursele de Formula 1.

Asemeni celor de la Jaguar sau Peugeot, Toyota a zărit o oportunitate importantă de a veni la start cu un nou model care să se lupte în primul rând pentru marea coroană din La Sarthe. Astfel au început lucrările la ceea ce avea să fie noul TS010, un model complet diferit față de ceea ce aveau japonezi până la acea vreme.

Pentru a se ocupa de partea de design a fost angajat Tony Southgate, nume cu rezonanță care lucrase în trecut pentru Jaguar iar rezultatele se văzuseră foarte clar pe pistă. Șasiul de tip monococă era realizat din fibră de carbon, material care încet, încet, începea să fie un fel de specialitatea casei pentru toată lumea. La fel ca în cazul rivalilor de la Peugeot, pentru motorizare a fost ales un V10 prezentând o construcție din aluminiu și o putere maximă de 700 hp care în final a fost redusă la 600 hp din motive de fiabilitate.

Mașina a fost gata la sfârșitul anului 1991 făcându-și debutul chiar pe teren propriu în ultima etapă din sezon. La final un loc șase a fost mai mult decât mulțumitor și dovada că proiectul merită dus mai departe. Din fericire pentru ei, și din păcate pentru campionat, Mercedes-Benz și Jaguar și-au încheiat eforturile la final de stagiune iar pentru 1992 Peugeot rămânea singurul adversar de luat în calcul.

Design foarte frumos și căluți cât cuprinde

Runda inaugurală a noului sezon desfășurată la Monza aducea la start zece mașini dintre care doar patru au reușit să termine, reflectându-se astfel nivelul la care ajunsese campionatul și faptul că era pe moarte. Chiar și așa, prototipurile înscrise de cei doi giganți erau exemple inginerești fantastice iar în cele din urmă Toyota a reușit victoria înregistrând astfel primul succes al companiei în campionat.

La Le Mans, japonezii s-au prezentat cu trei modele TS010 și un 92C-V de generație veche, mașini care încă mai puteau lua startul în cursa de 24 de ore. Deși s-a dovedit un adversar redutabil pentru leul francez, în final consistența și fiabilitatea mai bună i-au adus victoria lui 905 Evo, dar și locul secund a fost o performanță de admirat pentru Toyota având în vedere că noua lor mașină era la primul său Le Mans din carieră. În următoarele etape aceștia s-au clasat mereu pe podium dar de fiecare dată în spatele marilor rivali.

După cum știm la sfârșitul lui 1992 World Sportscar Championship a încetat să mai existe, și toate acestea într-o perioadă când prototipurile ajunseseră să egaleze monoposturile de F1 în termeni de viteză pură dar și din punct de vedere tehnologic. Deși oficial nu a fost recunoscut niciodată, în realitate tocmai din cauza acestei apropieri evidente, FIA a făcut tot posibilul ca Formula 1 să rămână competiția numărul unu a planetei.

Chiar dacă aceste mașinării au fost mai mult sau mai puțin date la o parte, rămân în continuare printre marile realizări ale anduranței

Chiar și în aceste condiții, ciclul de viață al lui TS010 nu se oprea aici, poate nu mai era un campionat în care să concureze dar Le Mans încă era acolo, acum contând poate mai mult ca niciodată. Din nefericire pentru speranțele lor, Peugeot s-au dovedit chiar mai puternici decât în anul precedent reușind o triplă fenomenală, cedând practic nimic rivalilor din țara soarelui răsare.

În mare cam asta a fost cariera lui TS010, o mașină remarcabilă din toate punctele de vedere, din păcate contemporană cu o altă realizare de excepție. Dar Toyota nu s-a oprit, în căutare mult râvnitului succes la Le Mans au revenit la finalul acelui deceniu cu alt model spectaculos, TS020/GT-One, care urma să ducă mai departe moștenirea înaintașului său.

Photo credits – Wheelsage

Săptămâna viitoare – Mazda 787B

 

Leave a Reply